Sari la conținut
Destinații noi
Panou cu plecări într-o gară europeană, cu numele orașelor de destinație
Educatie

Exonimele: de ce orașele străine au nume românești și cum apar pe indicatoarele din țara lor

Exonimul este numele pe care o limbă îl dă unui loc din afara spațiului ei, diferit de numele folosit de localnici. Viena, Londra, Varșovia sau Florența sunt exonime românești pentru orașe care se numesc, la ele acasă, Wien, London, Warszawa și Firenze. Pentru călători, diferența contează practic: indicatoarele, panourile din gări și biletele folosesc aproape întotdeauna numele local, nu pe cel învățat la școală.

Ce este un exonim și ce este un endonim?

Endonimul este numele unui loc în limba oficială sau locală a acelui loc, iar exonimul este forma folosită pentru același loc în altă limbă. Wien este endonimul capitalei Austriei, iar Viena este exonimul ei românesc. Același oraș poate avea zeci de exonime, câte unul în fiecare limbă care l-a numit de-a lungul timpului.

De ce au unele orașe străine nume românești?

Orașele străine au nume românești mai ales atunci când erau importante pentru vorbitorii de română de multă vreme, prin comerț, studii, religie sau politică. Numele au intrat în limbă adesea prin intermediul altor limbi, de aceea forma românească nu seamănă întotdeauna cu cea locală. Orașele intrate mai târziu în atenția publicului își păstrează, de regulă, numele original.

Exonim românesc Nume local (endonim) Țara
Viena Wien Austria
Varșovia Warszawa Polonia
Florența Firenze Italia
Neapole Napoli Italia
Lisabona Lisboa Portugalia
Copenhaga København Danemarca
Haga Den Haag Țările de Jos
Salonic Thessaloniki Grecia

Cum apar orașele pe indicatoarele din alte țări?

Pe indicatoarele rutiere și pe panourile din gări, orașele apar cu numele lor local, iar orașele din țările vecine apar adesea cu exonimul din limba țării respective. Aceasta este situația care creează cele mai multe confuzii.

  • În Ungaria, Viena apare ca „Bécs”, nume care nu seamănă nici cu forma românească, nici cu cea germană.
  • Bratislava a purtat în germană numele istoric „Pressburg”, iar în maghiară se numește „Pozsony”, forme întâlnite pe hărțile vechi și în documente.
  • În Italia, trenurile spre Elveția pot avea afișat „Ginevra” pentru Geneva sau „Zurigo” pentru Zürich.
  • În Germania, Milano apare uneori ca „Mailand”, iar Praga ca „Prag”.

Pentru cine conduce în străinătate, numele orașelor de pe traseu, în forma locală, se notează dinainte, la fel cum se pregătesc celelalte detalii din ghidul despre închirierea unei mașini în străinătate.

Au și localitățile din România exonime în alte limbi?

Multe localități din România au exonime în limbile minorităților și ale țărilor vecine, unele folosite oficial pe indicatoarele bilingve. Sibiu are numele german Hermannstadt și cel maghiar Nagyszeben, Brașov este Kronstadt în germană și Brassó în maghiară, iar Cluj este Klausenburg în germană și Kolozsvár în maghiară. Aceste nume apar în ghidurile străine, în documentele istorice și uneori în rezervările făcute de turiștii străini.

Cum se scriu corect în română numele de locuri străine?

În română se folosește exonimul acolo unde există o formă tradițională consacrată, iar în rest numele se scrie în forma originală, cu diacriticele limbii respective. Se scrie așadar „Viena” și „Londra”, dar „Bordeaux” și „Zürich”. Pentru limbile cu alt alfabet, precum greaca, rusa sau bulgara, numele se transcriu cu litere latine. Formele recomandate pot fi verificate în dicționarele normative ale limbii române.

Cum se evită confuziile cu numele orașelor în călătorie?

Confuziile se evită notând pentru fiecare destinație atât numele românesc, cât și pe cel local, plus forma din limba țărilor tranzitate.

  1. Biletele de tren și de autocar se verifică după numele local al stației, nu după cel românesc.
  2. În aplicațiile de hartă, căutarea funcționează de obicei cu ambele forme, dar indicațiile vocale folosesc numele local.
  3. Pe panourile de plecări, trenul este afișat după stația finală, care poate fi un oraș mai îndepărtat decât destinația călătorului.
  4. Orașele mari au adesea mai multe gări, cu denumiri distincte, iar gara de plecare și cea de sosire se verifică pe bilet.

Regulile se aplică la orice călătorie feroviară pe continent, descrisă pe larg în ghidul pentru călătoria cu trenul în Europa. Exersarea numelor locale poate fi chiar un punct de plecare pentru învățarea unei limbi noi în călătorii, iar orașele europene cele mai vizitate sunt un bun exercițiu pentru diferența dintre exonim și endonim.

Din paginile mai vechi

Mulțumim că ai citit până aici.Descopera lumea Înapoi sus ↑